Am invatat de la viata multe, incepand mersul pe branci si incet incet mergand pe picioarele tale. De la primul cuvant spus fiind minciuna “tata” la prima injuratura. Ajungand la gradinita unde deja incepi sa fii intr-o comunitate, stand la masa cu viitori cersetori, profesori sau viitori politicieni.
Crestem pe parcurs vrand ceva de la viata. Suntem in primii ani de scoala unde vrei sa fii primul la invatatura ajungand mai departe in liceu unde vrei sa te evidentiezi cat mai mult de ceilalti, fiind unul dintre glumetii grupupului. Termini prin a te distra cu BAC`ul, si te gandesti unde vrei sa ajungi…. . Si te prostesti cativa ani de te dai cu capu`n cercu`l societatii de iti vine rau. Printre picaturi mai cunosti persoane noi si fiinte iubite.
Ma gandesc acum dupa randurile scrise daca viata pana sa faci primul pas si spunand prima minciuna din viata ta, totul fiind roz si iti mergea asa cum vroiai tu, dar de cand ai inceput scoala si termini prin a face parte din grupuri sociale diverse, si viata isi bate joc de tine… ce ai putea sa faci sa iti fie bine.
Surprinzator gandesc oarecum absurd si total de acord cu ce voi continua sa scriu. Din ceea ce am materializat din cunostintele cumulate orice ai face nimic nu se compara cu indiferenta. Daca tii la viata si o pupi`n fund te trateaza cu indiferenta, daca tii la cei din jur si ii ajuti ei iti intorc spatele, daca esti bun toti te iau de prost, daca si daca si daca. Pentru toate astea sper ca exista o solutie, pe care eu o cred simpla. Cand eram copil faceam lucrurile invers, mama imi spunea nu fa aia ca nu e bine, eu faceam total invers si ma simteam bine.
Eh viata iti da batai de joc, dai tu batai de joc vietii, prietenii te iau de prost? nu fi dezamagit, fi prost ca le va fi dor de tine, iubita iti face zile amare? trateaz-o cu indiferenta, daca ploua afara! fi fericit ca pentru tine este soare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu